Planul Parental Standard | De ce un plan parental standard | Exemple | Articole 

https://www.paypal.com/cgi-bin/webscr?cmd=_s-xclick&hosted_button_id=E6MC9GG9X36TN http://www.arpcc.ro/petitii 
 

Considerăm că organele abilitate ale statului ar trebui să oblige părinții să întocmească un plan parental. Ei pot sa o facă singuri sau ajutați de mediatori. Și unii și alții ar trebui să pornească având ca model planul parental standard propus de către ARPCC. Dacă părinții se înțeleg totul e ok și pot divorța atât pe cale notarială cât și judecătorească. Dacă părinții tot nu se înțeleg, judecătorul va verifica dacă cei doi părinți au apelat cu bună credință la etapa medierii, va depuncta pe cel care a refuzat sau boicotat medierea și eventual va aplica o amendă civilă mai mare decât costul mediu a 3-5 sesiuni de mediere. Conform principiilor medierii Justiția nu poate forța părinții să se medieze dar poate să oblige părinții să redacteze un plan parental care să respecte cel puțin structura planului parental standard propus de ARPCC. De asemenea, justiția poate penaliza pe aceia care nu dovedesc că au abordat cu bună-credință medierea în sensul de a se ajunge la un plan parental.

Ø  Acest plan standard nu e o invenție a noastră ci a fost preluat din literatura de specialitate din SUA 

Ø  La acest moment, foarte puţine familii apelează la mediere. Iar noi asta încercăm sa schimbăm în societatea românească. Deşi nu avem nici un interes material (nu suntem mediatori) facem acest lucru din pura convingere că este spre binele copiilor implicaţi în divorţ. Considerăm că planul parental standard propuse de noi ajută părţile să înceapă medierea. Apoi de la caz la caz şi funcţie de experienţa mediatorului, se va putea scrie eventual un plan particularizat.

Ø  Ne dorim ca în viitor să oferim posibilitatea generării automate a dispozitivului sentinţei, respectiv a acordului de mediere în baza selecţiilor făcute de părinţi în planul parental standard.

Ø  Din păcate în prezent instanţele nu pretind părţilor un plan parental iar dispozitivele sentinţelor sunt extrem de vagi şi interpretabile, generând foarte multe conflicte. Din statistica realizată de noi, pentru aproximativ 5% din familiile care divorţează în civil, se ajunge la plângeri penale pentru nerespectarea programelor de legături personale. 

Ø  Încercăm să determinăm instanţele să forţeze medierea sau, dacă nu se reuşeşte, sa utilizeze planul minimal (mult mai complet decât ce scriu ele acum în dispozitivul sentinţei) pentru a clarifica mai bine modul de implementare a autorizaţiei parentale comune.

Ø  Chiar şi puținii părinţi ce apelează la mediere, nu neapărat ştiu sau pot prevedea toate potenţialele probleme asupra cărora ar trebui sa cadă de acord. Şi astfel de multe ori mediere rezultă cu un plan incomplet. De aceea, considerăm că planul parental minimal pe care îl propunem îi poate ajuta să structureze ceea ce vor să decidă.

Ø  Planul parental minimal încearcă sa modeleze un echilibru între drepturile şi responsabilitățile părinţilor, de  aceea considerăm că poate fi util mediatorului (mai ales unuia mai puţin experimentat) în a convinge părinţii să țină o balanţă în ceea ce pretind unul de la altul.

    Ø  Planul parental minimal oferă o structură care poate fi o bază pentru un mediator mai puţin experimentat în a compune un plan customizat. Dar acest plan nu e obligatoriu. Mediatorii cu mai multă experienţă pot compune planuri mult mai elaborate şi mai potrivite familiei respective, pornind însă de la aceasta structură minimală.

    Suntem de acord cu remarca precum că în general sunt multe lucruri cu care părinţii se înţeleg din prima, totuși noi considerăm că e important să se marcheze în mod formal aceste lucruri la momentul creării acordului pentru a preveni situaţii de conflict ulterioare, când poate relaţiile dintre părinţi s-au înrăutăţit şi când unul sau altul dintre ei doreşte să "plătească poliţe". Un alt avantaj legat de această formalizare chiar și asupra lucrurilor la care părinții au agreat este acela că în acest caz, chiar şi pentru medierile care nu s-au finalizat cu un plan 100% agreat de către părinţi lucrurile se simplifică mult deoarece, în baza planului, 80% agreat, instanţa de tutelă se va pronunţa doar asupra restului de 20% din punctele rămase agreate de către părinţi.

Prin urmare, credem că planul minimal vine să complementeze medierea clasică pe care dvs. o cunoaşteţi şi o susţineţi fără a intra neapărat în conflict ca abordare. Exista peste tot în lume abordări "low cost" care se pot realiza în 1-2 şedinţe de mediere şi abordări "high cost", care necesită o investiţie de timp mult mai mare din partea mediatorului, cu rezultate probabil mai apropiate de ideal. În fapt planul minimal este menit a înlocui dispozitivul sec al sentinţelor de acum (10 rânduri maxim, foarte criptice) şi nu planurile individualizate pe care mediatorii cu experienţă le negociază cu clienţii lor.

De asemenea,  în cazul în care nu se mediază părinţii, considerăm că acest chestionar poate fi util chiar şi judecătorului care poate foarte rapid să marcheze decizia sa asigurându-se astfel:

1.       Că e mai detaliat cu privire la decizia pe care o ia

2.       Explică părinţilor aşteptările pe care le are de la ei

În final dorim să specificăm că noi nu putem decât sa propunem obligativitatea medierii şi respectiv un plan de mediere (care poate fi planul minimal pe care l-am creat sau un plan particularizat). Dacă acest plan minimal va fi folosit de către mediatori, aceasta depinde de fiecare mediator în parte.  Sperăm însă să reuşim să ne raliem suficienţi mediatori, judecători şi avocaţi  ideilor noastre de mediere obligatorie susţinută de principiile oferite de planul parental minimal astfel încât să reuşim să schimbam starea de fapt de acum în care părinţii nu se mediază, nivelul de conflict este mare iar sentinţele judecătoreşti generează foarte multe frustrări în rândul părinţilor cu efecte traumatizante pentru copii.

Considerăm şi noi că mediatorul poate discuta liber cu părinții după care poate utiliza formularul ca să structureze ceea ce au spus ei. Suplimentar poate adăuga text în anexe speciale care să completeze ariile pe care planul minimal nu le-a atins. Sau poate utiliza doar structura oferită de planul minimal şi să scrie de la zero un document într-o formă descriptivă care să constituie planul parental, asigurându-se doar că atinge toate punctele pe care le propunem noi (de aceea numim planul plan "minimal").