----- Forwarded Message
----- Scrisoare deschisa Buna ziua, suntem membrii ai grupului inter-instituțional Vin Codurile!, grup creat sub egida CSM. Vin la dvs. la recomandarea d-lui Cristi Danilet (membru CSM) pentru a va propune o colaborare. Incercam sa obtinem o sustinere din partea mai multor organizatii neguvernamentale active in zona drepturilor copiilor si a drepturilor parintilor (mame sau tati) pentru a crea un model standard e plan parintesc, conform cu cele mai bune practici din strainatate. Planul parintesc pre-negociat de catre parinti ÎNAINTE de a se ajunge la judecator este cheia unei redefiniri corecte a relatiilor parintesti de dupa divort. Desi parintii nu mai formeaza un cuplu, ei trebuie sa gaseasca resursele emotionale si intelectuale pentru a continua sa faca o echipa ca si parinti -- relatia lor de pariniti nu inceteaza la aparitia divortului. Cele mai bune practice din straintatate, pe care dorim sa le introducem si in Romania implica ulitizarea strategica a medierii intre parinti ca o formula de aplanare a conflictului post-divort. In viziunea noastra (preluata din cele mai bune practici mai sus amintite) instantele trebuie sa determine prima data sa parcurga etapa medierii si doar apoi, daca medierea esueaza, sa judece pe fond si sa stabileasca planul parental. Organizatia noastra a compus un astfel de plan pe care doreste sa il supuna unei discutii publice pentru a putea incorpora feedback-ul provenit din toate mediile interesate (profesionisti din domeniul stiintelor sociale, profesionisti din justitie, avocatura, organizatii neguvernamentale care militeaza pentru drepturile copiilor sau ale parintilor). De asemenea cautam sustinerea acestor organizatii in vederea impunerii ca standard de calitate pentru sentintele judecatoriesti care implica minorii. In speranta ca veti dori sa va implicati in acest proiect, va multumim anticipat si va rugam sa va exprimati interesul printr-un mail catre adresa de mail custodie.minori@gmail.com. Cu stima Colectivul ARPCC.RO PS: pentru cei ce nu cunosc multe informatii despre medierea planului parental, va oferim doua din materialele unei colaboratoare a asociatiei noaste. Este vorba de d-na psiholog Borlean, psihologul Curtii de Apel Oradea si mediator cu experienta in domeniul custodiei asupra copiiilor (a rezolvat unele dintre cele mai grele cazuri, reusind sa introduca in practica judecatoreasca inca de acum un an de zile notiunea de custodie comuna legala). PPS: De ce este necesar un atfel de plan parintesc? Anual sunt depuse peste 1600 de plangeri penale pentru nerespectarea programelor de vizitare. Aceasta inseamna cam tot atatia copii (sau chiar mai multi) care sunt abuzati pentru ca nu li se permite accesul la celalalt parinte. Astfel de nerespectari de ale progrmaului de legaturi personale sunt posibile exact pentru ca nu exista un plan parintesc bine definit iar dispozitivele sentintelor date de catre judecatori sunt, in acest moment, de-a dreptul eliptice, generand confuzie intre parinti si dand parintelui parintele rezident variate posibilitati de a abuza de pozitia sa dominant in relatia cu celalalt parinte, in dauna deavoltarii armonioase a copilului, care are nevoie de ambii parinti in preajma sa pentru a creste ca un om complet. Borlean Camelia-Anca, 1. Medierea, divorţul şi custodia minorului Medierea in disputele privind custodia minorilor reprezintă o alternativă la procesul in instanţă. În tara noastră, cadrul legal este dat de Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator modificată şi completată prin Legea 370/2009 şi OG nr.13/2010 pentru transpunerea Directivei servicii 2006/123/CE a Parlamentului european şi al Consiliului Uniunii Europene privind serviciile in cadrul pieţei interne. Divorţul reprezintă o criză majoră in sistemul de familie. Acest proces al separării este adeseori asociat cu multipli factori de stres care influenţează ajustarea postdivorţ atât a copiilor, cât şi a părinţilor. Standardele privind disputarea custodiei minorilor au la bază interesul superior al copilului aşa cum este reglementat prin Legea 272/2004. Ariile de evaluare privind interesul superior al copilului sunt: calitatea relaţiei dintre părinte şi copil, calitatea relaţiei dintre părinţii copilului, abilităţile fiecărui părinte de a creşte şi educa copilul, sănătatea mentală a fiecărui părinte, violenţa domestică, stilul parental şi metodele disciplinare, modalităţile de rezolvare a conflictelor, tipul de ataşament al copilului, preferinţele copilului, nevoile speciale ale copilului şi sănătatea mentală a acestuia, veniturile părinţilor, familia lărgită şi sistemele de protecţie socială, aspectele culturale, etice şi religioase (Visu-Petra, 2006; 2007; Visu-Petra & Borlean, 2008). 2. Conflictul in procesele de divorţ Divorţul este un proces care apare cu mult înaintea deciziei de a divorţa şi a separării fizice a părinţilor. Adulţii care divorţează şi membrii familiilor lor reprezintă o „populaţie specială cu nevoi speciale” (Lebow, 2008), în sensul că problemele cu care se confruntă familia sunt deosebite. Johnston & Campbell (1988) sugerează faptul că aceste probleme sunt determinate de o serie de factori care contribuie la impasul familiei ca de exemplu: schimbarea naturii relaţiilor maritale dintre soţi, schimbarea structurii şi dinamicii familiei, statutul social şi economic, accentuarea vulnerabilităţilor individuale ale părinţilor şi apariţia reacţiilor specifice procesului de pierdere a unor legături importante de ataşament (Brooke & Monin, 2008) în urma separării şi divorţului. Conflictul dintre părinţi creşte riscul apariţiei efectelor psihice şi fizice negative atât la copii, cât şi la adulţi pe parcursul divorţului şi ulterior acestuia (Doolittle & Deutsch, 1999; Johnston, 1994; Johnston & Campbell, 1988). Nivelul ridicat al conflictului dintre părinţi a fost in mod consistent asociat cu apariţia consecinţelor negative pe plan comportamental şi emoţional atât la membrii familiilor intacte, cât şi la cei din familiile divorţate (Fincham, Grych & Osborne, 1994; Grych & Fincham,1990; Grych, Fincham, Jouriles & McDonald, 2000; Borlean & Visu-Petra, 2009, 2010). 3. Factorii de risc asupra copiilor În studiile efectuate de Amato şi colaboratorii săi (Amato 1993, 1994, 2001) s-a arătat faptul că nivelul ridicat al conflictului dintre părinţi reprezintă cel mai puternic predictor în ajustarea negativă a copiilor postdivorţ. Impactul negativ pe care îl are conflictul prelungit dintre părinţi asupra copiilor a fost evident in studiile efectuate cu copii ai căror părinţi au divorţat. Copiii cuprinşi in acest studiu au evaluat conflictul parental ca fiind cel mai stresant aspect al divorţului (Wolchik, Reuhlman, Braver, Sandler, 1989). În baza studiilor privind impactul psihologic al divorţului asupra ajustării copilului, o metaanaliză efectuată de Amato (2001) identifică 5 categorii relevante privind funcţionarea copilului: reuşita academică, comportament, ajustare emoţională şi psihologică, conceptul de sine şi relaţiile sociale ale copilului. MODELUL UNUI ACORD DE MEDIERE IN CUSTODIA COMUNA LEGALAPrin mediere, părinţii pot controla viitorul lor
si al copiilor lor, se redefinesc relaţiile de familie într-o noua structură
iar la nivel psihologic, medierea reprezintă o modalitate de ajustare a
părinţilor in privinţa acceptării separării. - relaţiile părinţilor înaintea
intrării in mediere erau deteriorate, nu comunicau in legătură cu problemele
importante privind creşterea copiilor, se aflau in perioada de divorţ cu dosar
pe rolul instanţei de judecată, copilul mai mare in vârsta de 8 ani refuza in
mod constant orice contact cu mama sa, refuzul său având legătură cu îngrijirea
de bază, asistarea la lecţii, timp liber. Stilurile parentale erau diferite:
unul autoritar al mamei si permisiv al tatălui; regulile de educaţie şi
disciplină erau inconsistente; performanţele copilului la şcoală erau scăzute,
tendinţele comportamentale erau de izolare si de refuzul interacţiunii cu
ceilalţi copii de vârsta sa; problemele emoţionale cu care se confrunta copilul
erau furie, vinovăţie, autoblamare; abilităţile de comunicare erau reduse; al
doilea copil in vârsta de 3 ani si jumătate manifesta tendinţe de ataşament
anxios faţă de mama sa, comportamente de încăpăţânare, tulburări in
alimentaţie. Identificarea resurselor sistemului care pot
ajuta la reconstruirea relaţiilor de familie intr-o altă formă precum şi la
clarificarea rolurilor. Bibliografie selectiva: Emery, R. E. (1994). Renegotiating family relationships: Divorce, child custody, and mediation. New York: Guilford. Emery, R., E., & Forehand, R. (1994). Parental divorce and children’s well-being: a focus on resilience. In R.J. Haggerty, L., Sherrod, N. Garmezy & M. Rutter (Eds.). Risk and resilience in children, p.64-99, London, Cambridge University Press Emery, R. E. (1999). Postdivorce family life for children:An overview of research and some implications forpolicy. In R. A. Thompson & P. R. Amato (Eds.),The postdivorce family: Children, parenting, and society, p. 3–27. Thousand Oaks, CA: Sage. Kelly, J., B & Emery, R.,E. (2007). Children’s adjustment following divorce: risk and resilience perspectives, Family relations, 52, 352-362 |
Mediatori >