----- Forwarded Message -----
From: Custodie Minori
To: Consiliul de Mediere
Sent: Monday, October 10, 2011 9:37 AM
Subject: propunere colaborare

Scrisoare deschisa

Buna ziua, suntem membrii ai grupului inter-instituțional Vin Codurile!, grup creat sub egida CSM. Vin la dvs. la recomandarea d-lui Cristi Danilet (membru CSM) pentru a va propune o colaborare. Incercam sa obtinem o sustinere din partea mai multor organizatii neguvernamentale active in zona drepturilor copiilor si a drepturilor parintilor (mame sau tati) pentru a crea un model standard e plan parintesc, conform cu cele mai bune practici din strainatate.

Planul parintesc pre-negociat de catre parinti ÎNAINTE de a se ajunge la judecator este cheia unei redefiniri corecte a relatiilor parintesti de dupa divort. Desi parintii nu mai formeaza un cuplu, ei trebuie sa gaseasca resursele emotionale si intelectuale pentru a continua sa faca o echipa ca si parinti -- relatia lor de pariniti nu inceteaza la aparitia divortului.  Cele mai bune practice din straintatate, pe care dorim sa le introducem si in Romania implica ulitizarea strategica a medierii intre parinti ca o formula de aplanare a conflictului post-divort. In viziunea noastra (preluata din cele mai bune practici mai sus amintite) instantele trebuie sa determine prima data sa parcurga etapa medierii si doar apoi, daca medierea esueaza, sa judece pe fond si sa stabileasca planul parental.

Organizatia noastra a compus un astfel de plan pe care doreste sa il supuna unei discutii publice pentru a putea incorpora feedback-ul provenit din toate mediile interesate (profesionisti din domeniul stiintelor sociale, profesionisti din justitie, avocatura, organizatii neguvernamentale care militeaza pentru drepturile copiilor sau ale parintilor). De asemenea cautam sustinerea acestor organizatii in vederea impunerii ca standard de calitate pentru sentintele judecatoriesti care implica minorii. In speranta ca veti dori sa va implicati in acest proiect, va multumim anticipat si va rugam sa va exprimati interesul printr-un mail catre adresa de mail custodie.minori@gmail.com.

Cu stima

Colectivul ARPCC.RO

PS: pentru cei ce nu cunosc multe informatii despre medierea planului parental, va oferim doua din materialele unei colaboratoare a asociatiei noaste. Este vorba de d-na psiholog Borlean, psihologul Curtii de Apel Oradea si mediator cu experienta in domeniul custodiei asupra copiiilor (a rezolvat unele dintre cele mai grele cazuri, reusind sa introduca in practica judecatoreasca inca de acum un an de zile notiunea de custodie comuna legala).  

PPS: De ce este necesar un atfel de plan parintesc? Anual sunt depuse peste 1600 de plangeri penale pentru nerespectarea programelor de vizitare. Aceasta inseamna cam tot atatia copii (sau chiar mai multi) care sunt abuzati pentru ca nu li se permite accesul la celalalt parinte. Astfel de nerespectari de ale progrmaului de legaturi personale sunt posibile exact pentru ca nu exista un plan parintesc bine definit  iar dispozitivele sentintelor date de catre judecatori sunt, in acest moment, de-a dreptul eliptice, generand confuzie intre parinti si dand parintelui parintele rezident variate posibilitati de a abuza de pozitia sa dominant in relatia cu celalalt parinte, in dauna deavoltarii armonioase a copilului, care are nevoie de ambii parinti in preajma sa pentru a creste ca un om complet.

Borlean Camelia-Anca,
Mediator autorizat, Psiholog Curtea de Apel Oradea
contact: camelia.borlean@just.ro

1. Medierea, divorţul şi custodia minorului

Medierea in disputele privind custodia minorilor reprezintă o alternativă la procesul in instanţă. În tara noastră, cadrul legal este dat de Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator modificată şi completată prin Legea 370/2009 şi OG nr.13/2010 pentru transpunerea Directivei servicii 2006/123/CE a Parlamentului european şi al Consiliului Uniunii Europene privind serviciile in cadrul pieţei interne.

Divorţul reprezintă o criză majoră in sistemul de familie. Acest proces al separării este adeseori asociat cu multipli factori de stres care influenţează ajustarea postdivorţ atât a copiilor, cât şi a părinţilor.

Standardele privind disputarea custodiei minorilor au la bază interesul superior al copilului aşa cum este reglementat prin Legea 272/2004. Ariile de evaluare privind interesul superior al copilului sunt: calitatea relaţiei dintre părinte şi copil, calitatea relaţiei dintre părinţii copilului, abilităţile fiecărui părinte de a creşte şi educa copilul, sănătatea mentală a fiecărui părinte, violenţa domestică, stilul parental şi metodele disciplinare, modalităţile de rezolvare a conflictelor, tipul de ataşament al copilului, preferinţele copilului, nevoile speciale ale copilului şi sănătatea mentală a acestuia, veniturile părinţilor, familia lărgită şi sistemele de protecţie socială, aspectele culturale, etice şi religioase (Visu-Petra, 2006; 2007; Visu-Petra & Borlean, 2008).

2. Conflictul in procesele de divorţ

Divorţul este un proces care apare cu mult înaintea deciziei de a divorţa şi a separării fizice a părinţilor. Adulţii care divorţează şi membrii familiilor lor reprezintă o „populaţie specială cu nevoi speciale” (Lebow, 2008), în sensul că problemele cu care se confruntă familia sunt deosebite. Johnston & Campbell (1988) sugerează faptul că aceste probleme sunt determinate de o serie de factori care contribuie la impasul familiei ca de exemplu: schimbarea naturii relaţiilor maritale dintre soţi, schimbarea structurii şi dinamicii familiei, statutul social şi economic, accentuarea vulnerabilităţilor individuale ale părinţilor şi apariţia reacţiilor specifice procesului de pierdere a unor legături importante de ataşament (Brooke & Monin, 2008) în urma separării şi divorţului.

Conflictul dintre părinţi creşte riscul apariţiei efectelor psihice şi fizice negative atât la copii, cât şi la adulţi pe parcursul divorţului şi ulterior acestuia (Doolittle & Deutsch, 1999; Johnston, 1994; Johnston & Campbell, 1988). Nivelul ridicat al conflictului dintre părinţi a fost in mod consistent asociat cu apariţia consecinţelor negative pe plan comportamental şi emoţional atât la membrii familiilor intacte, cât şi la cei din familiile divorţate (Fincham, Grych & Osborne, 1994; Grych & Fincham,1990; Grych, Fincham, Jouriles & McDonald, 2000; Borlean & Visu-Petra, 2009, 2010).

3. Factorii de risc asupra copiilor

În studiile efectuate de Amato şi colaboratorii săi (Amato 1993, 1994, 2001) s-a arătat faptul că nivelul ridicat al conflictului dintre părinţi reprezintă cel mai puternic predictor în ajustarea negativă a copiilor postdivorţ. Impactul negativ pe care îl are conflictul prelungit dintre părinţi asupra copiilor a fost evident in studiile efectuate cu copii ai căror părinţi au divorţat. Copiii cuprinşi in acest studiu au evaluat conflictul parental ca fiind cel mai stresant aspect al divorţului (Wolchik, Reuhlman, Braver, Sandler, 1989).

În baza studiilor privind impactul psihologic al divorţului asupra ajustării copilului, o metaanaliză efectuată de Amato (2001) identifică 5 categorii relevante privind funcţionarea copilului: reuşita academică, comportament, ajustare emoţională şi psihologică, conceptul de sine şi relaţiile sociale ale copilului.

MODELUL UNUI ACORD DE MEDIERE IN CUSTODIA COMUNA LEGALA

Prin mediere, părinţii pot controla viitorul lor si al copiilor lor, se redefinesc relaţiile de familie într-o noua structură iar la nivel psihologic, medierea reprezintă o modalitate de ajustare a părinţilor in privinţa acceptării separării.
In acest sens, in cadrul procesului de mediere, cooperarea parentală, bazată pe voinţa lor comună de a planifica activităţile copilului şi de a stabili un plan parental comun, constituie elementul fundamental cu care părinţii vor recadra relaţiile lor de familie intr-o nouă structură, stabilă, predictibilă şi funcţională.
Efectele pozitive ale medierii, pe termen lung asupra calităţii relaţiilor dintre membrii familie pot fi evidenţiate prin următorul exemplu:

-    relaţiile părinţilor înaintea intrării in mediere erau deteriorate, nu comunicau in legătură cu problemele importante privind creşterea copiilor, se aflau in perioada de divorţ cu dosar pe rolul instanţei de judecată, copilul mai mare in vârsta de 8 ani refuza in mod constant orice contact cu mama sa, refuzul său având legătură cu îngrijirea de bază, asistarea la lecţii, timp liber. Stilurile parentale erau diferite: unul autoritar al mamei si permisiv al tatălui; regulile de educaţie şi disciplină erau inconsistente; performanţele copilului la şcoală erau scăzute, tendinţele comportamentale erau de izolare si de refuzul interacţiunii cu ceilalţi copii de vârsta sa; problemele emoţionale cu care se confrunta copilul erau furie, vinovăţie, autoblamare; abilităţile de comunicare erau reduse; al doilea copil in vârsta de 3 ani si jumătate manifesta tendinţe de ataşament anxios faţă de mama sa, comportamente de încăpăţânare, tulburări in alimentaţie.
Având in vedere criteriile specifice de evaluare a interesului superior al copilului, precum şi factorii protectivi care contribuie la ajustarea copiilor postdivorţ, s-a procedat la urmărirea celor mai importante domenii în cadrul procedurii de mediere. Aceste domenii au fost:
- Identificarea stresorilor sistemului de familie (divorţul, paternurile disfuncţionale de comunicare în cuplu şi familia nucleară, lipsa unor reguli consistente si clare, triangularea fetiţei în conflictul părinţilor, graniţele difuze intre familia nucleară şi cea extinsă).
- La nivel individual, strategii diferite de reacţie la stres (stilul mamei era definit prin agresivitate, nevoia de control, dominanţă iar stilul tatălui prin evitarea confruntării directe).
- Identificarea conflictului de roluri, intimitatea şi balanţa puterii in cuplu cu scopul de a reducerea intensitatea conflictului dintre cei doi soţi
- Identificarea mesajelor copilului care se află in spatele acestui comportament opoziţional. Distincţia intre prezenta sindromului de alienare şi comportament opoziţional.
- Identificare prezentei / absentei unor patologii la nivelul personalităţii fiecărui părinte
- Identificarea factorilor care menţin problema si care sunt resursele fiecărui membru si ale sistemului
- Ajutarea părinţilor de a da o noua structură relaţiilor de familiei.
- Înlăturarea copilului din triangulare prin învăţarea de către părinţi a unor noi abilităţi de a comunica şi interacţiona.
- Psihoeducaţia are rolul să ajute părinţii să înţeleagă situaţia şi să-i motiveze în rezolvarea problemei, făcând diferenţa intre rolul de părinte şi cel de soţ.
Primul obiectiv este reducerea intensităţii conflictului, un rol facilitator avand întâlnirile separate cu fiecare dintre părinţi.
Al doilea obiectiv important constă în stabilirea unor noi reguli de comunicare în care copilul nu mai este folosit pe post de mesager.
Alţi paşi specifici privind tehnicile folosite in procesul de mediere care trebuie avuţi în vedere,  sunt următorii:
- Identificarea şi verbalizarea intereselor pe care le au in vederea obţinerii custodiei
- Clarificarea emoţiilor pe care le resimt ca adulţi in procesul de separare, reducerea anxietăţii mamei, implicarea tatălui.
- Ordinea de discuţie privind subiectele disputei a stabilit cu prioritate cele mai elementare reguli de comunicare intre cei doi părinţi – să ia decizii simple la început (e.g. „cum comunicăm”) care să aibă şanse mari de reuşită, fapt care-i motivează să continue negocierea pentru deciziile complexe cum sunt: stabilirea custodiei, programul de vizitare).
- Întâlnirile cu familia extinsă sunt importante pentru că au avut o contribuţie la intensitatea si nivelul conflictului.

Identificarea resurselor sistemului care pot ajuta la reconstruirea relaţiilor de familie intr-o altă formă precum şi la clarificarea rolurilor.
Cel mai adesea procesul de mediere are consecinţe pozitive în următoarele directii:
- Se stabilesc si respectarea unor reguli clare de comunicare între cei doi părinţi;
- Se reconstruiesc legăturilor dintre părinţi – copii;
- Se reduc tensiunile dintre părinţi. Fiecare a împărtăşit interesele si dorinţele lor privind timpul petrecut împreună cu copii;
- Se stabileşte un plan, denumit „Cum comunicăm ?” (e.g. Mama renunţă la doică deoarece a inteles de ce este important pentru soţul ei să-l ridice si pe copilul cel mic de la grădiniţă – doreşte să arate că şi el este in stare să aibă grijă de copii, să fie implicat in viaţa lor).
- Fiecare părinte se angajează să-şi respecte sarcinile pe care şi le-a asumat.
- Ambii sunt de acord că ar fi cel mai bine si in interesul tuturor ca mama să se mute in apartamentul său.
- Ambii sunt de acord că minorii trebuie să stea împreună si ca au nevoie de stabilitate şi că nu pot fi mutaţi săptămânal.
- Se stabileşte un program privind sarcinile fiecărui părinte pe cate 7 zile iar
- Se identificat poziţiile si interesele lor in obţinerea custodiei copiilor şi planul parental aferent acesteia. Pe baza acestora, se identificat opţiunile care, s-au discutat pe rând, in modalitatea aleasă de către cei doi părinţi.
- La începutul fiecărei întâlniri se solicită feedback din partea părinţilor privind calitatea relaţiilor dintre ei precum si a fiecăruia dintre ei cu copiii.
Cele mai importante progrese se înregistrează în următoarele domenii:
- Copiii îsi îmbunătăţesc abilităţile de autonomie personală; intensitatea anxietăţii de separare se reduce; relaţiile cu fiecare părinte se ameliorează; (e.g. copilul acceptă să fie ridicat de la şcoală de către mama sa, să fie îngrijit, hrănit şi îmbrăcat şi să petreacă timp separat cu aceasta);
- Copiii manifestă mai mult interes în privinţa performantelor academice, notele la şcoală sunt mai mari, se concentrează mai uşor atât la temele de acasă cât şi la activităţile de la şcoală; pe plan social, relaţionează mai mult cu colegii, sunt mai activi în grupul şcolar;
- Fiecare dintre părinţi are un timp personal petrecut cu fiecare copil;
- Copiii se întâlnesc zilnic;
- Regulile in familie sunt foarte clare si sunt respectate de toţi membrii familiei;
- Părinţii si-au însuşit noi abilităţi de a lua decizii comune in aspectele importante privind creşterea copiilor;
- Copiii nu mai sunt folosiţi ca intermediari in comunicarea dintre ei, fapt care le conferă o siguranţă şi stabilitate;
Structura potenţială a unui acord de mediere trebuie să conţină următoarele domenii:
1. Încredinţarea minorilor
2. Program vizitare
2.1. In timpul săptămânii
2.1.2. In week-end
2.1.3. Nopţile
3. Îngrijiri medicale (e.g. cine este medicul pediatru curant al copiilor, ce se întâmpla in cazul in care copiii suferă de boli cronice)
4. Comentarii, remarci negative(e.g ambii se ambtin de la subminarea autoritatii parentale)
5. Consistenţa regulilor in educarea copiilor (regulile să fie aceleaşi in ambele case, privind creşterea şi educarea copiilor in domeniile importante din viaţa lor)
6. Vacanţele
6.1.Concedii: Petrecerea concediilor cu ambii copii împreună
6.2.Programul copiilor în perioada vacanţelor când ambii părinţi lucrează
6.3. Celebrarea unor evenimente importante
7. Educaţia copiilor
8. Luarea deciziilor
8.1. Problemele importante în legătură cu copiii asupra cărora decid împreună sunt:
8.1.1. Activităţile şi performanţele şcolare
8.1.2. Activităţi extraşcolare (excursii, tabere, cursuri, competiţii)
8.1.3. Starea lor de sănătate
8.1.4. Grupul de prieteni
8.2. Deciziile in legătură cu problemele curente vor fi luate separat :
8.2.1.Rutina zilnică
8.2.2.Efectuarea temelor
8.2.3.Alimentaţie
8.2.4.Cumpărături (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite, etc)
8.2.5. Plimbări şi activităţi cu copiii in timpul liber
8.2.6. Vizite la prieteni, cunoştinţe, rude
9. Rezolvarea disputelor atunci când părinţii trebuie să ia decizii împreună
10. Suportarea cheltuielilor privind pensia alimentară (obligaţia de întreţinere)
11. Paternurile de comunicare şi schimbul de informaţii
12. Îngrijirea copiilor în lipsa părinţilor
13. Ocazii si evenimente speciale
14. Activităţi extraşcolare
15. Transportarea copiilor între cele două case
16. Menţinerea contactului când copiii sunt cu celălalt părinte
17. Menţinerea legăturilor cu membrii familiei extinse
18. Aspecte privind eventuale probleme de comportament sau psihiatrice
19. Religie
20. Abordarea copilului ca individ cu personalitate unică
21. Separarea problemelor de cuplu faţă de cele de părinţi
22. Cum facem schimbări de rutină
23. Modalitate in care se fac schimbări importante
24. Raportarea eventualelor cazuri de violenţă
25. Încurajarea relaţiei părinte-copil
26. Modalitatea in care informăm copiii în legătură cu acordul nostru

Bibliografie selectiva:

Emery, R. E. (1994). Renegotiating family relationships: Divorce, child custody, and mediation. New York: Guilford.

Emery, R., E., & Forehand, R. (1994). Parental divorce and children’s well-being: a focus on resilience. In R.J. Haggerty, L., Sherrod, N. Garmezy & M. Rutter (Eds.). Risk and resilience in children, p.64-99, London, Cambridge University Press

Emery, R. E. (1999). Postdivorce family life for children:An overview of research and some implications forpolicy. In R. A. Thompson & P. R. Amato (Eds.),The postdivorce family: Children, parenting, and society, p. 3–27. Thousand Oaks, CA: Sage.

Kelly, J., B & Emery, R.,E. (2007). Children’s adjustment following divorce: risk and resilience perspectives, Family relations, 52, 352-362