Docs‎ > ‎pg‎ > ‎

008 - Mutarea copiilor după divorţ şi interesul superior al copilului: Dovezi noi şi consideraţii juridice

Autori: Studiul Braver, Fabricius și Ellman

Studiul demonstrează din punct de vedere psihologic și social ca este recomandat ca instanțele de judecata sa fie reticente în a accepta orice cerere de mutare/relocare a minorului împreuna cu părintele custodian (în general mama) după divorț. Acest fenomen apare deseori după un divorț și este dăunător nu doar relației dintre părintele necustodian (tata în general) și copil ci și, pe termen lung, dezvoltării copilului ca adult. Recomandarea studiului este ca pentru instanțe sa funcționeze prezumția ca minorului ii este mai bine în aria geografica unde a trăit pana în prezent iar sarcina probei sa fie a părintelui custodian care trebuie sa demonstreze ca mutarea generează efecte pozitive pentru copil. Concluzia articolului e următoarea (citat): "Din perspectiva intereselor copilului, poate exista un folos real în descurajarea mutării părintelui custodian , cel puțin în cazurile în care copilul se bucura de o relație buna cu celalalt părinte, iar mutarea nu este motivata de necesitatea de a proteja copilul de un mediu dăunător". Pe scurt, uneori e nevoie de o analiză a intereselor tuturor părţilor pentru a ne permite să hotărâm cu încredere că părintele custodian ar trebui sau nu să se mute cu copilul.

Documentul poate fi descărcat de aici